"...When you run so fast to get somewhere,
you miss half the fun of getting there..."
(David L. Weatherford - "Slow Dance")

Sunday 14 August 2011

Cu sângele la sacoşă şi organul la vedere

Nişte aşa zişi jurnalişti, teribil de porniţi pe senzaţional cu orice preţ, publică fiecare câte un articol prin care speră, probabil, să-şi plătească, sub forma unei publicităţi mascate, consultaţiile la amigdale, de care au beneficiat la o clinică de obstetrică şi ginecologie din Iaşi - Spitalele din Iaşi sunt în criză de sânge, Moartea roşie [sic!] asediază ieşenii.
Pentru ca dramatismul situaţiei să fie mai evident, respectivii au preluat un caz mai deosebit, pe care îl prezintă cu aceeaşi satisfacţie bolnavă cu care prezintă mereu ştirile din cimitire, morgi şi penitenciare de sălbatici, iar spre sfârşitul mesajului aceştia vin şi cu o soluţie salvatoare pe care – tipologie clasică de parşivi retardaţi –, o pun în gura medicului declarant:
“Ne confruntăm cu o criză acută de sânge. Am salvat această pacientă la limită […] De aceea, am hotărât ca pacientele care vin la maternitate cu hemoragie sau au nevoie de sânge la o intervenţie chirurgicală să vină cu donatori.
Că un pacient în stare critică (!) trebuie să vină cu donatori, asta e. E clar! Aşa criză mondială nu s-a mai văzut de când lumea şi pământul! Nu cumva şi anul 2012 va începe mai devreme? Foarte interesantă, însă, mi se pare determinarea extraordinară a domnului doctor: “am hotărât … să vină cu donatori”. Interesantă ideea, dacă el singur a hotărât înseamnă că se poate. Punem şi de un proiect de lege? Buuuun! Venim cu donatori, dar câţi? Unii zic că dacă ne loveşte beleaua şi donatorii noştri sunt la mare, la bulgari, am putea găsi la promoţie, la Praktiker sau chiar Carrefour, în varianta 3+1 gratis – adică trei pentru sânge şi unul pentru organe (că niciodată nu se ştie şi e bine să fie unul la casa omului, din timp). Mai mult ca sigur că medicul cu pricina, teribil de stresat de faptul că şi el trăieşte în România, avea în cap un alt mesaj pentru popor şi s-a scăpat niţel mai mult de cât ar fi trebuit. Să zicem că-l iertăm, dar gestul behăitorilor mediatici este impardonabil.
 
Eu aş vedea altfel ieşirea din criza de acest fel, cu mult mai simplu şi mai pragmatic, cu efecte extraordinare pe termen lung (sau, cine
ştie, poate chiar foarte scurt!). Propun ca toţi parlamentarii şi membrii guvernului să aibă prin lege statut de donatori la cât au supt din sângele poporului, dar şi pentru că s-a dovedit cu prisosinţă că toţi aceştia au sânge-n vene şi-n bicepşi! Cu excepţia celor care au alcool; pe ăştia-i ţinem pentru sterilizări şi dezinfecţii.
 
Iar ca donatori de organe, propun, pentru început, cu titlul de donaţie exemplară şi atât de necesară, din cauza jumătăţilor de opinii cu care se afişează frecvent în totală disonanţă, ca tărtăcuţele celor doi lideri cu nume predestinate, fără de care România
pare nici nu mai poate respira, să fie donate ca înlocuitoare de buci pentru o intervenţie plastică reparatorie a unui pacient aflat în groaznică nevoie. Poate astfel vor gândi şi ei măcar ca un cur întreg. Atâta satisfacţie s-avem, măcar.

Valabil şi pentru cei doi aşa zişi jurnalişti.

 

No comments:

Post a Comment