"...When you run so fast to get somewhere,
you miss half the fun of getting there..."
(David L. Weatherford - "Slow Dance")

Friday, 26 May 2017

La ciocli noi, plagiatori vechi

“Don't go to the grave with life unused.”
(B. Bowden)
Profund îngrijoraţi de soarta viitorului, câţiva dintre groparii învăţământului, reuniţi într-un grupuscul numit pompos Coaliţia Română pentru Educaţie în Inginerie (sic!) - CREDING, s-au apucat să hălăduiască prin ţară. Scopurile asociaţiei sunt, evident, propagarea unor bărbi comuniste, găunoase, exprimate într-o perfectă limbă de lemn autohton, iar temele abordate sunt, de fapt, palide încercări de resuscitare a unor morţi.

Wednesday, 12 April 2017

Arta de a fi imbecil

”România este o țară condusă de un amestec între prostie, ticăloșie, iresponsabilitate și disperare. În același timp, România este o țară cu un popor inteligent, responsabil, conștient, cu umor, tenace și grijuliu cu viitorul lui imediat.” (De ce ne conduc proștii. Marcel Tolcea - 9 aprilie 2017).
Concluziile examinării clinice a naţiei mi se tot învârteau în cap, de ieri, ca o premoniţie. Şi tocmai când mi se părea că pricepusem întrucâtva paradoxul românesc, am fost readus subit la realitatea cotidiană autohtonă, cu inubliabile tandreţuri moldave, având senzaţia vie a efectuării cu un topor a unui fulgerător şi revigorant masaj cerebral.

Saturday, 1 April 2017

Cofraje din gheaţă

Cercetătorii de la Universitatea Tehnică „Svetec Krofna” din Skopje, Macedonia, au realizat cu succes, după peste 10 ani de încercări, primele cofraje din gheaţă hiperdensă – de 2200...3600 kg/mc.


Tuesday, 13 December 2016

România, ţara vrajbelor noastre

“E dificil să eliberezi proştii
de lanţurile pe care le venerează” (Voltaire)

Este a doua oară când un mucos, care a descoperit retorica insultătoare înaintea aparatului de ras, îmi reproşează că sunt exponentul generaţiei din cauza căreia România s-a reîntors la comunism şi că pensionarii au amputat din nou viitorul tinerilor. Acum câţiva ani, acelaşi lucru îmi era reproşat de o puberă, beneficiară a unei suspect de rapide ascensiuni profesionale, pupilă afişată a unui fost senator cu înalte titluri academice, acum borfaş dovedit (episod relatat şi în Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell – I…VI).


Thursday, 1 December 2016

Radonul – asasinul tăcut din casele noastre


Radonul are 39 de izotopi, dar cel mai stabil dintre ei este Radon-222, cu timpul de înjumăţire cel mai mare (3.823 zile). Deși particulele alfa (nuclee de heliu) sunt eliberate cu o energie foarte mare (5.59 MeV), nu ele sunt cele care interacționează puternic cu țesutul pulmonar, ci produsele de descompunere ale radonului, care sunt elemente solide (poloniu, bismut şi plumb), fiind, la rândul lor, radioactive. Acestea se fixează de ţesutul pulmonar, provocând leziuni grave în timp, reprezentând un risc major de dezvoltare a cancerului de plămâni. Radonul, un gaz practic inofensiv, este unul dintre cele mai dense dintre gazele nobile. Este inodor şi incolor – deci insesizabil –, având, în condiţiile obişnuite de temperatură şi presiune, o densitate de circa opt ori mai mare decât cea a aerului. Este solubil în apă, dar mult mai solubil în lichide organice şi apare, urmare a procesului de difuzie sau de transport, ca o exahalaţie a scoarţei terestre prin crăpăturile şi fisurile rocilor. Ingestia de lichide contaminate sau spălarea cu apă cu concentraţii mari de radon nu prezintă riscuri directe, întrucât radiaţia de tip alfa (particulele de heliu) nu penetrează nici măcar epiderma, însă inhalarea gazului, în doze mărite şi repetate, reprezintă un factor major de risc de dezvoltare a unor tumori pulmonare datorită procesului natural de dezintegrare în produse radioactive secundare, aceasta fiind şi una dintre explicaţiile unor astfel de patologii la persoane care nu au fost expuse unor noxe recunoscute ca determinante (fum de ţigară, formaldehide, particule de azbest ş.a.).

Wednesday, 30 November 2016

George Soros - omul care a băgat în sperieţi România

Au trecut aproape 27 de ani de la Marea Îngrămădeală din Decembrie ’89 şi n-au reuşit să găsească altă sperietoare decât Soros, acelaşi Soros din anii '90 care vinde şi acum ţara, care o cumpără pe nimic, care manipulează mapamondul, care e răul "galactic din întreaga eRopă", ca să citez un mega-obez nejugănit viitor om politic, fătat în comuna Ciurea din judeţul Iaşi.

Friday, 1 April 2016

Beton cu proprietăţi magneto-cinetice

O echipă de cercetători de la MSIR University for Science and Technology au reuşit sinterizarea unui beton cu proprietăţi magneto-cinetice. Acest beton face parte din categoria betoanelor grele şi foarte grele, utilizate, de regulă, la construcţii speciale cu rol de ecranare la radiaţii emise de reactoare nucleare, echipamente de radioterapie sau de radioimagistică medicală.

Tuesday, 15 March 2016

PIF – Primul Intelectual al Facultăţii


Aprilie 1985

Cu un zâmbet de satisfacţie malefică, scrutează poporul din sala de curs şi întreabă pe un ton important, făcându-se că încă mai încearcă să-l identifice pe împricinat:
- Cine a pus afişul acela cu excursia în Bulgaria pe uşa de la intrare?
- Eu, zic, ridicându-mă în picioare.
- Serios? Tovarăşul Decan te invită la dânsul pentru o conversaţie pe această temă.

Wednesday, 27 January 2016

Şi mi-am dat cu capu-n gură: azi, Legea 10/2015 privind calitatea în construcţii

“Prima lege a prostiei:
Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.”
(Carlo M. Cipolla)

Şi am zis că nu mai scriu despre legile, normativele şi standardele româneşti, pentru că mă umplu de draci. Toate sunt făcute cu sfidarea logicii elementare şi cu invenţii de teorii aduse de pe altă planetă, unde câmpul gravitaţional are direcţii sinusoidale, iar timpul se măsoară cu lingura şi în secunde impare. Singurul lucru care chiar a început să mă scoată din balamale este că, după atâţia ani, legiuitorii tot nu vor să publice numele şi prenumele celor pentru care au fost promulgate legile şi normele respective. Că te-ncurci, dracului, între numere şi ani. Nu e mai simplu să scrii, de pildă, “Normativul de case din chirpici pentru dr. ing. Zânel Glodeanu” sau “Legea defrişării naţionale pentru “Scheißdreckfabrik AG”…?

Tuesday, 29 December 2015

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (VI)

"Câteodată oamenii se împiedică de adevăr,
dar se ridică şi merg mai departe." (Emil Cioran)


M-am trezit acuzat, din senin, de o mizerie incalificabilă. Dintre atâtea variante pe care şi le-ar fi putut imagina, au ales-o pe cea mai ineptă si ridicolă. Atât i-a dus mintea! Iniţial, le-am girat prezumţia de bună-credinţă acuzatorilor reprezentanţi ai “tribunalului poporului”, punându-mă necondiţionat la dispoziţia acestora în vederea stabilirii adevărului. Un interogatoriu aproape inchizitorial, profund umilitor, în care n-au contat nici declaraţia amănunţită a mea făcută în scris, din proprie iniţiativă, cu solicitarea expresă de anchetă a organelor specializate din poliţie, nici confruntările cu aşa-zişii martori care, puşi faţă în faţă, se contraziceau cu evidenţă, nici înregistrările video (ale lor!)... Nimic! Absolut nimic!

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (V)

Jazz & structures: figments of soul diamonds
După cum spuneam într-un episod anterior, am refuzat să elimin două capitole din "Statica determinată" (arce şi grinzi cu zăbrele), la fel cum am refuzat şi introducerea unui capitol de calcul de stabilitate a structurilor (!) la partea de "Statică nedeterminată". Am considerat şi insist că este o decizie iraţională studierea capitolului menţionat în această etapă. În primul rând, pentru că este o problemă inversă de valori şi vectori proprii, ce trebuie să urmeze firesc capitolului de dinamica structurilor. În al doilea rând, din cauza gradului mare de complexitate, aceste metode nu sunt recomandate a fi studiate la acest nivel, cu atât mai mult cu cât analizele neliniare sunt destul de rar necesare în practica obişnuită, ele fiind incluse în toate facultăţile europene la studiile de Master şi/sau de doctorat.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (IV)

"Everything is funny as long it is happening to somebody else."
Will Rogers

Una dintre cele mai distructive politici aplicate în ultimii ani, a fost cea de îndepărtare faţă de studenţi. "Cadrul didactic trebuie să vină cât mai puţin în contact cu studentul. Deloc, dacă se poate." Acestea erau instrucţiunile cvasi-permanente şi, în vederea aplicării lor, s-au inventat tot felul de mecanisme şi de testări stupide pentru a nu se încuraja dialogul cu studenţii şi nici un fel de abordare mai mult sau mai puţin neconvenţională. Studenţii au fost şi continuă să fie trataţi ca o masă inertă, de subordonaţi incapabili, aceştia contând doar ca elemente justificative pentru salarii şi plata cu ora. Mafia securistă a reinventat alinierea poliţienească la "ordinea interioară", obligativitatea obsesivă a prezenţei studenţilor la ore şi a rezolvării temelor de casă, în loc să li se releve acestora importanţa materiilor studiate şi relaţionările interdisciplinare şi chiar interprofesionale. În ce priveşte formarea pentru asumarea riscurilor şi, implicit, a responsabilităţilor asupra deciziilor luate, acestea sunt "capitole educaţionale" practic inexistente. De asemenea, stimularea creativităţii şi a studiului individual prin promovarea subiectelor personalizate, variate şi chiar cu prezentare publică este considerată de multă vreme o fantezie inutilă. Până şi temele de casă sunt identice la multe discipline, pentru o grupă întreagă sau chiar mai mult. 

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (III)

"People are trapped in history,
and history is trapped in them." (James A. Baldwin)

Angajamentul a fost extrem de prost înţeles la toate nivelurile, profitându-se de el în modul cel mai josnic cu putinţă. Mai întâi au minţit cu caracterul de obligativitate a reducerii duratelor de studiu la cele majoritar europene, sub pretextul compatibilizării programelor de învăţământ. Nu am fost nicicum obligaţi de Europa. Era o simplă recomandare în baza căreia se dorea formarea unor găşti europene mai mari, ca, sub presiunea majoritară, să-i oblige şi pe ceilalţi să coboare la nivelul lor de submediocritate. Dovada că nu s-a întâmplat nimic cu facultăţile care nu aderat la această utopie sunt facultăţile de arhitectură, de medicină, de stomatologie, de farmacie şi altele, studiile acestor absolvenţi fiind recunoscute peste hotare fără probleme.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (II)

"I can't give you a brain, but I can give you a diploma."
L. Frank Baum

Ramura construcţiilor este total diferită de celelalte "surate tehnice", chiar dacă este inclusă generic şi ea în cadrul "industriei". În domeniul construcţiilor, au fost dezvoltate metode, tehnici şi reguli specifice, care au fost ulterior preluate şi adaptate şi de către alte sisteme industriale. Absolut tot ce se întâmplă în jurul nostru se subordonează construcţiilor. Începând cu metodele de calcul şi terminând cu tehnologiile aplicate, organizarea execuţiei lucrărilor şi contabilitatea financiară, aproape totul a fost „exportat” celorlalte ramuri şi nu invers. Ba, mai mult, au fost dezvoltate chiar sectoare specifice eficientizării domeniului construcţiilor. Caracterul unic al profesiei relevă clar că orice intervenţie "urechistă" în structura ocupaţională şi legislativă specifică acestei meserii poate avea efecte cel puţin imprevizibile atât în planul imediat al responsabilităţii profesionale, cât şi la nivel de securitate naţională. Dacă vi se pare că exagerez, vă rog să-mi furnizaţi un singur contraargument pertinent.

Monday, 28 December 2015

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (I)

"La început n-a fost nimic.
Apoi Dumnezeu a făcut lumina şi a văzut că lumina e bună.
Şi tot nimic n-a fost.
Da, dar măcar acum se vedea mai bine!"

Acest articol a fost început de peste un an de zile. Am avut de foarte multe ori intenţia să-l abandonez, exclusiv din cauza profundului dezgust resimţit la descrierea a doar câtorva imagini ale mizeriei morale, a inculturii şi a lipsei de scrupule cu care s-a desăvârşit o monstruozitate cu pseudo-valenţe academice. Recenta tragedie de la Facultatea de Hidrotehnică m-a convins că sunt dator să fac acest efort, chiar dacă ar putea fi mult prea târziu pentru a mai schimba ceva, deşi încă mai cred că este posibil. Tăcerea mea şi a altora ne poate face părtaşi morali şi la această posibilă crimă. Nu cred că l-am cunoscut şi nu ştiu nici acum nimic despre viaţa lui, dar nu atât printre rândurile articolelor din presă, cât mai ales în comentariile cititorilor am simţit mărturii cutremurătoare. Stresul de a nu putea finaliza un contract de mare valoare ştiinţifică şi financiară nu este nicicum de neglijat, dar cu adevărat insuportabile pot fi permanenta demoralizare, sabotare şi denigrare, stări ce te pot aduce în situaţii impredictibile. Iar supremul protest ales ca soluţie finală, chiar în faţa biroului său, spune foarte multe, mai multe decât orice comunicat de coafare a realităţii. Şi infinit mai mult decât cei care "au fost permanent aproape de el". Unul mai inocent ca altul.

Tuesday, 10 November 2015

În vizită la revoluţie

"We're not perfect, but we do have democracy."
Hugo Rafael Chávez Frías
(1954-2013, fost preşedinte marxist al Republicii Venezuela)

- E duminică şi deja ora 8. Magazinele sunt închise. Ne întoarcem la hotel?
- Am o idee, zic. Hai să mergem la revoluţie, că tot ai mâine interviu pentru cetăţenie!
Deşi puţin cam rece, e o foarte frumoasă seară de toamnă pentru jumătatea lunii noiembrie.
Pe măsura ce ne apropiam de Piaţa Universităţii observăm că fiecare copac de pe trotuar era flancat de un cuplu de poliţişti. La statuia "Lupoaicei", un homeless dansa după muzica stelelor, combinând nişte paşi de dans inspiraţi din videoclipurile lui Michael Jackson cu un soi de figuri din gimnastica tradiţională chinezească. Din când în când îşi mai ridica pantalonii care-i ajungeau şi mai jos de genunchi din cauza zbenguielilor complexe

Tuesday, 3 November 2015

Propuneri pentru securitatea la incendiu



Ca de obicei în România, doar urmare a unei cumplite tragedii se încearcă schimbarea legislaţiei. Şi tot ca de obicei, schimbările vor fi de ordin pompieristic şi pot să pun pariu că vor fi propuneri de birocratizare mai mult decât excesivă şi aberantă a sistemului de autorizare a securităţii la incendiu în scopul diluţiei responsabilităţii la orice nivel. Pentru că acesta este scopul dovedit şi de data aceasta al acestei găşti de nemernici agăţaţi cu disperare de putere de peste 25 de ani.

Friday, 1 August 2014

De la trafaletul de mir la normativul ortodox

Încet, încet, şi domeniul construcţiilor trece sub totalul control ortodox. Trafaletul de mir a deschis un nou şi important drum pentru biserica ortodoxă română. Încep să devină tot mai certe zvonurile conform cărora în giganticul subsol al catedralei mântuirii neamului (prost) se va amenaja, de fapt, un hypermarket de produse pentru construcţii ce va băga în faliment imediat toate firmele de profil. Ba cred că se vor da interdicţii totale de utilizare a altor unelte dacă acestea nu vor fi sfinţite, iar în cazul utilizării unor produse de pe o altă piaţă mai neagră decât cea ortodoxă, veţi fi cu certitudine beneficiarii blestemelor popeşti.

Saturday, 8 March 2014

Un Dorel "gândeşte", iar alţii zideşte

Pereţii din zidărie de cărămidă din fotografia de mai jos au lungimi de circa 30-35 m şi se execută la fiecare nivel al unei clădiri înalte! După cum simplu se observă, "ancorarea" zidăriei s-a făcut astfel: s-au înfipt în planşeu, la 2-3 cm de faţa superioară a acestuia, nişte sârme, de vreo 50-60 cm lungime, cam 3 bucăţi pe metru, ce s-au îndoit la 90 de grade în sus. Aceste "mustăţi" sunt numit cu mare pompă, de către ştampilatorii planşelor, "ancore chimice". Apoi, pe ambele feţe ale pereţilor, se pozează câte o plasă de ø4 mm cu ochiuri pătrate de 200 mm/200 mm şi se "torcretează" (?!). Chiar şi din această fotografie se poate observa că aceşti pereţi nu sunt ancoraţi nici măcar de stâlpii din beton armat, ba dimpotrivă, sunt chiar realizaţi la o distanţă de circa 10 cm de aceştia! Evident, clădirea se află amplasată pe un teren foarte prost de fundare şi într-o zonă seismică deosebit de importantă.

Monday, 24 February 2014

Infractorul de la cort

Dezastrul lăsat de guvernarea PDL a fost pur şi simplu şocant. Spre sfârşitul anului 2009, toate progresele făcute cu uriaşe eforturi, au fost spulberate printr-o serie de gesturi şi acţiuni politice catastrofale. Promovările tuturor tembelilor în funcţii publice cheie, care, la rândul lor, şi-au montat în subordine toate neamurile (proaste) posibile şi mai ales imposibile au fost făcute prin abuzuri grosolan de ilegale şi umilitoare până la sinucideri chiar.

Sunday, 24 November 2013

Cu mortul la reparat

"When you're dead, you don't know that you're dead.
It's hard for the others. The same when you're stupid."
Phillipe Gelluck

Ce se poate face cu un mort? Două sunt variantele raţionale sau, mă rog, practicate de o covârşitoare majoritate: îngroparea sau incinerarea. Deşi donaţia sau vânzarea în scopuri ştiinţifice a (re)devenit chiar ilegală în unele state, asta nu împiedică listarea la bursă a defunctului. Actuala criză mondială determinată de "morţii" americani este o dovadă grăitoare.

Tuesday, 17 September 2013

A fi sau a nu fi inginer constructor

O deprimantă majoritate continuă să fie convinsă de câteva decenii că dacă nu ştii să bei, să înjuri şi să fluieri după gagici nu ai ce căuta la Facultatea de Construcţii. Ultimii ani de capitalism sălbatic dovedesc cu prisosinţă faptul că nu vei şti nici să înjuri corect până nu conduci maşina. Cu alte cuvinte, profilul socio-profesional al inginerului constructor e cam bătut în cuie. "Vox populi, vox dei." Iar odată luată diploma eşti pierdut! Orice încercare de reconvertire la „normalitate” va fi sortită eşecului: meseria te „înghite” secundă cu secundă, cu fiece proiect. Aşa că n-ai încotro şi te resemnezi, privind, cu jind şi amar, ascensiunea continuă şi frecvent fulminantă a „intelectualilor”, din rândurile cărora ai fost exclus chiar din tinereţe când, din teribilism sau disperare, ai ales calea fără de întoarcere a meseriei de constructor.

Thursday, 20 June 2013

Rules of Civilised Polemics / Regulile polemicii civilizate

Am fost la o recepţie a unui obiectiv al Filialei din Iaşi a Academiei Române şi n-am venit cu mâna goală. Le-aţi mai citit sau nu, m-am gândit că e util să ştiţi că le puteţi găsi (revizuite şi corectate) şi pe această pagină, în caz de nevoie. Adică în cazul în care veţi avea ocazia să participaţi la dezbaterea unor idei. Evident, în afara ţării!


Monday, 1 April 2013

O invenţie revoluţionară: oţelul cu proprietăţi optice

După produsele din beton translucid, aflate deja de peste doi ani în producţie de serie dintre cele mai spectaculoase de către firma LUCEM LICHTBETON din Germania, iată că a venit şi rândul oţelului să poată fi realizat cu proprietăţi optice. Această invenţie va putea fi considerată pe drept cuvânt ca fiind cea de a treia revoluţie industrială, după invenţia cazanului sub presiune a lui Denis Pepin (1698) şi, respectiv, după descoperirea unor noi surse de energie la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cercetările interdisciplinare de peste zece ani efectuate de către un colectiv de oameni de ştiinţă ai departamentelor de fizică, de metalurgie şi, respectiv, de inginerie tehnologică din cadrul Universităţii „St. Andrews” din Scoţia, Marea Britanie, s-au soldat cu obţinerea unui material cu proprietăţi fizico-mecanice absolut uluitoare. 

Sunday, 10 March 2013

Breathe... And go!

Few years ago (around 2010) I decided to open a blog, having in mind such an idea, of an Open Science. And now, three different pages were opened for unusual and greatest news in Civil Engineering. At that time I didn't know nothing about Qwiki. Even if my blog or my website is "a bit" far away from the magnificent Nielsen's ideas, I am really glad to find out that I am moving in a right direction. Even if I still receive (let's call them) "unexpected" critics, and just several years ago such information was... banned even by my university!

Saturday, 9 March 2013

DAPPP şi restu’ lumii

În România, WC-urile şi Palas-ul le găseşti foarte uşor, după miros; n-are nici un sens să întrebi, decât dacă eşti la o distanţă de peste 100 m de una dintre ele. Instituţiile publice, alea de stat, le identifici cel puţin după clanţele prăbuşite (sau inexistente) ale uşilor şi zecile de anunţuri şi de afişe lipite pe geamuri şi pe pereţi.

Wednesday, 27 February 2013

Exerciţiu de admiraţie

Aşa suntem noi, românii: trebuie să se întâmple câte o catastrofă ca să ne aducem aminte fie că suntem oameni, fie că mai sunt şi alţi oameni pe planeta asta... Dar unii oare chiar sunt oameni...?

CR.6-2010: tot nu!

Motto: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale...” („O scrisoare pierdută", I.L. Caragiale, 1884 - Farfuridi, Actul III, Scena I)

Ca de obicei, „până la ora 12 faceţi urgent (sic!) observaţii la noul proiect de cod CR.6-2010”. Şi am făcut. "So what?!" - Miles Davis, "Kind of blue" (1959)
 

Friday, 9 November 2012

P.100-1/2012 - opinii despre noul proiect de act normativ

Acest proiect al actului normativ a fost aşa-zis propus spre dezbatere publică prin primăvară, având ca termen de finalizare a propunerilor luna septembrie. Din multiplele experienţe anterioare se ştie foarte bine că până şi propunerile transmise pe cale instituţională sunt neglijate în marea lor majoritate, darămite cele transmise ca simpli cetăţeni utilizatori, am renunţat (şi eu!) la o astfel de “dezbatere” donquijotistă, curios fiind doar când va fi înaintat spre analiză şi Inspectoratului de Stat în Construcţii. Ca de obicei, la urmă, când, probabil, o fi şi tipărit şi promulgat deja! Aşa că, profitâd chiar şi de această minimă reacţie de complezenţă din partea “factorilor” implicaţi în procesul de elaborare, mi-am exprimat oficial opiniile ce urmează.

Wednesday, 18 July 2012

Democraţii coprofilice paralel intersectabile

Pentru toţi antibăsiştii orbiţi de furie şi de toate cele, iată mai jos una dintre “faptele de arme”, foarte "democratice" şi cât se poate de "corecte", executate de către mafia USL. Acesta este un e-mail integral primit de peste ţări şi mări:

Friday, 11 May 2012

Eurocodurile revoluţionează logica şi rezistenţa materialelor

Motto:
“Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.”
                                                    (Grigore Moisil)


Dacă aveaţi impresia că în domeniul “Rezistenţei materialelor” aproape că nu mai poate fi nimic de inventat, iată că v-aţi înşelat. O discuţie contradictorie cu un student referitoare la principiul de dimensionare a unei îmbinări sudate m-a determinat să-i verific spusele, cu atât mai mult cu cât el îşi susţinea destul de vehement aserţiunile. Şi, absolut incredibil, surpriza a fost de proporţii!

Sunday, 1 April 2012

Beton cu armatură proteică dispersă

O echipă de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology au realizat un beton cu armatură dispersă obţinută în urma prelucrării deşeurilor organice ale abatoarelor. Volumul enorm de materiale organice rezultate în industria de prelucrare a cărnii reprezintă, în SUA, a patra sursă majoră de poluanţi ai solului după hidrocarburi, metalele grele şi pesticidele şi ierbicidele utilizate în agricultură.

Tuesday, 13 March 2012

Calamităţi

Motto:
“The greatest danger of bombs
is in the explosion of stupidity that they provoke.”
                                               (Octave Mirbeau)

Hotărât lucru, în România este imposibil să te plictiseşti! Aproape că nu este clipă în care reacţia glandulară să nu fie excitată la nivel naţional până la cote explozive pe te miri ce subiect. Nu m-ar mira câtuşi de puţin ca în ziua în care în România nu se va întâmpla nimic, ţara să dispară! Nivelul de stres este cultivat cu profesionalism şi întreţinut la cote la care, inima unui occidental obişnuit, ar ceda cu siguranţă în doar câteva săptămâni, dacă, din varii motive, acesta ar fi condamnat la supravieţuire în acest areal.

Sunday, 11 March 2012

Secretul piramidelor

Anul trecut postasem un articol ("Piramide, betoane şi... exploratori") referitor, printre altele, şi la ipoteza conform căreia piramidele egiptene şi mayaşe, templele şi megastructurile incaşe şi multe alte construcţii au fost realizate prin turnare şi nu prin şlefuire, tăiere sau prin alte procedee mecanice. De altfel, cioplirea era şi imposibilă pentru simplul motiv că, în perioadele în care se estimează că acestea ar fi fost construite, nu era cunoscut nici bronzul şi nici fierul. Iată că din ce în ce mai mulţi cercetători încep să confirme această tehnologie de construire ca una dintre cele mai plauzibile. Evident, chiar dacă acest mister e aproape dezlegat, aceste megastructuri tot mai ascund uriaşe secrete care vor da mari bătăi de cap multor generaţii.

Thursday, 26 January 2012

Ce se face Băsescu că nu pricepe


Asta e! Deşi mi-am jurat că nu-mi voi mai revărsa adrenalina peste politichie, chiar nu mă pot abţine să nu comentez “intervenţia cu românii” a lui Băsescu. Mă aşteptam să fie la fel de nesimţit ca şi până acum, dar, din păcate, iar mi-a întrecut aşteptările şi de data asta.

Tuesday, 24 January 2012

Târtănel Boxoi şi restu' lumii

Târtănel Boxoi se hotărî în cele din urmă că singura şansă de recuperare a rămas pivniţa. Noaptea era pe sfârşite, dar până şi zorii zilei parcă se încleiaseră în mâzga de pe Dealul Mitropoliei. Îşi luă inima-n dinţi, îşi puse pâslarii şi se strecură printre cei doi boscheţi din faţa intrării. Potăile dormeau leşinate de oboseală: alergaseră câteva ore bune după unul cu o pancartă pe care scria “Ieşi afară, javră ordinară!”. Cu mare grijă să n-o trezească, Târtănel păşi peste una dintre potăi, dar nu făcu mai mult de doi paşi, când simţi brusc că-i fuge de sub el unul dintre pâslari, în timp ce al doilea încerca să decoleze spre felinarul de deasupra porţii. Înotă cu disperare în aer ca un arlechin cuprins de streche, în căutarea fie măcar a unui cârlig de rufe, şi se prăbuşi ca un sac de cartofi pe caldarâmul îngheţat. Rinichii aproape că-i explodaseră la contactul cu pavajul. Paradoxal, îi revenise zâmbetul pentru o fracţiune de secundă, un val de căldură îi invadă vintrele, picioarele parcă se afundau în vată de zahăr proaspăt scoasă din centrifugă, după care o linişte ciudată se aşternu peste tot…

Monday, 16 January 2012

Şi mi-am dat cu capu’-n gură: azi, Traian Băsescu - între patologie, prostie şi iresponsabilitate

Flash-uri din viaţa curentată

M-am decis cu mare greutate dacă să-mi postez şi aici unele dintre punctele mele de vedere referitoare la recentele declaraţii şi atitudini ale lui Traian Băsescu. O fac în primul rând în speranţa că această refulare îmi va mai domoli măcar nivelul tensiunii arteriale şi, în al doilea rând, pentru că am fost întrebat frecvent de ce atâta linişte în ultimele luni din partea mea. Pentru simplul motiv că nu doresc nimănui să treacă prin ce am ajuns să trec eu în ultimele 2-3 luni. Pot să spun doar că securiştii de dinainte de `89 erau mici îngeraşi în comparaţie cu hienele din ziua de azi. Dar va veni şi ziua ACEEA...!

Sunday, 14 August 2011

Cu sângele la sacoşă şi organul la vedere

Nişte aşa zişi jurnalişti, teribil de porniţi pe senzaţional cu orice preţ, publică fiecare câte un articol prin care speră, probabil, să-şi plătească, sub forma unei publicităţi mascate, consultaţiile la amigdale, de care au beneficiat la o clinică de obstetrică şi ginecologie din Iaşi - Spitalele din Iaşi sunt în criză de sânge, Moartea roşie [sic!] asediază ieşenii.

Monday, 1 August 2011

Şi mi-am dat cu capu’-n gură: azi, Cristian Bădiliţă

Flash-uri din viaţa curentată
 
Cineva supărat tare (nu spui cine, persoană importantă!) a postat recent un link către articolul unui alt comentator, pe nume Cristian Bădiliţă ("Lista lui Băsescu, pardon!”).

Nu prea pot explica de ce “mi s-a pus pata” aşa de tare pe respectivul, dar e ceva în aer care-mi spune că trebuie pus la punct autorul comentariului de toată jena! Cum spuneam, într-o serie tipică de draci fiind la momentul lecturării, m-a luat adrenalina pe dinainte să scriu şi eu nişte observaţii, iar user-ul care a lansat spre lecturare materialul s-a supărat (şi) pe mine şi mi-a şters comentariul. Iote că n-am rezistat să nu-mi re-afişez părerea despre “literatul” menţionat, pentru simplul motiv că au început teribil de tare să mă enerveze gurişti de genul respectivului, dar şi starea de inadmisibilă lehamite din partea spectatorilor.

Wednesday, 29 June 2011

Normalitatea: trista povară a românilor

Am decis cu greu să deschid acest blog pentru că am “talentul” de a pica relativ uşor în dispute polemice şi tocmai asta nu vreau să devină: o colecţie de umori proprii şi de discuţii sterile, pe teme penibile sau moarte din faşă. Şi, totuşi, se pare că, uneori, n-o să prea am încotro, dar atunci când o voi face, voi încerca să depăşesc (cu suficient interes pentru cititori) dimensiunile personale ale eventualelor dispute.

Friday, 3 June 2011

Piramide, betoane şi... exploratori

Sunt convins că nici măcar în ţara sa natală, numele jurnalistului şi scriitorului francez Robert Gaillard (1909-1975) nu este prea frecvent citat – ca să mă exprim într-un mod optimist –, darămite pe alte meleaguri. Prezentarea, în cele ce urmează, a unei foarte scurte biografii a acestui extrem de tenace explorator şi foarte fin observator nu este câtuşi de puţin forţată, ci a fost făcută în primul rând pentru a evidenţia pertinenţa, acurateţea şi onestitatea unor întâmplări şi ipoteze mai puţin obişnuite pe care Gaillard le-a împărtăşit în scrierile lui şi care, din păcate, au fost deseori considerate ca nesemnificative.

Sunday, 8 May 2011

Şi mi-am dat cu capu’-n gură: azi, Victor Socaciu

Flash-uri din viaţa curentată

Pentru cine nu a auzit cea mai stupidă ştire de după ‘89, iată o foarte scurtă sinteză a ei:
“Deputatul PSD Victor Socaciu a depus, în această săptămână, la Camera Deputaţilor, o iniţiativă de modificare a Legii audiovizualului care prevede obligativitatea dublării filmelor străine în limba română. […] Victor Socaciu susţine, în expunerea de motive, că prin promovarea acestei propuneri urmăreşte în special "protejarea identităţii naţionale. "Folosirea subtitrării introduce cuvinte noi, care ulterior vor fi asimilate de populaţie. Aceste cuvinte sunt apoi folosite din ce în ce mai des în limbaj şi ajung să fie considerate ca termeni obişnuiţi. Din această cauză limba se deteriorează [sic!], acest aspect conducând la afectarea identităţii naţionale [sic!]", consideră deputatul PSD.”

Wednesday, 27 April 2011

Cine este intelectualii, ce vrea ei şi la ce mai ni se foloseşte ăştia

"- Vreau să notez ceva! N-ai ceva de scris?
- Nu! Azi sunt intelectual!"
Se spune că în orice glumă e un sâmbure de adevăr. A nu fi nevoit să-ţi notezi paşii imediat următori sau visurile de mâine poate releva, în general, una dintre cele două situaţii extreme: ori ai mintea permanent odihnită, ori neuronii sunt în perfectă stare de funcţionare şi e posibil să fii inclus cel puţin în categoria celor ce (încă) mai gândesc.

Monday, 14 March 2011

NE.012/2-2010 şi schimbarea la faţă

Din ciclul vechi traditii neocreştine
- “Siiiguuur! Se putea ca dom’ profesor să nu comenteze el. Dom’le, da’ chiar toţi îs proşti care fac normative? Acuma ce mai are normativul ăsta?!
- Da, domnule, îmi pute din nou! Ce are?! E stupid! E jenant de penibil ca după peste o sută de ani de experienţă în turnatul betoanelor pe mapamond, România să scoată în 2011 un normativ care să fie cel mult de nivelul secolului XIX! Daţi-mi voie să vă argumentez în câteva cuvinte.
- Haide, dom’le, lasă-ne… Mai are cineva vreo problemă de ridicat? Nu, deci putem încheia şedinţa. Vă doresc o săptămână bună!
- Mulţumim, asemenea!"

Monday, 7 February 2011

Terorismul românesc şi-a “tras” bombardier

Mitică, îţi mulţumesc pentru aprecieri şi iartă-mi îndrăzneala de a-ţi răspunde “public” pe această cale şi nu în zona de forum. Motivaţia principală este că răspunsul îl consider a fi de un interes mai larg, iar segmentul de comentarii e posibil să fie citit de şi mai puţină lume decât blog-ul propriu-zis. În paranteză fie spus, eu am ales să-mi exprim frustrările (şi) în acest mod pentru a evita măcar retorici şi polemici sterile şi, mai ales, cu speranţa înălţimilor abisale că, totuşi, nu ne vom identifica (prea curând) boşorogilor cârcotaşi de la Muppets încât să ajungem să fim singurii care ne vom (re)citi reciproc paginile astea.

Tuesday, 1 February 2011

Şi mi-am dat cu capu'-n gură: azi, Elena Udrea

Flash-uri din viaţa curentată

Noroc că mai are loc câte o revoluţie prin lume (azi, Revoluţia din Egipt) că mai ieşim şi noi din letargia asta alienantă. Canalele TV abundă monoton, ca de obicei, fie de înjurături în direcţiile specifice postului – guvern, curve, cocalari –, fie de emisiuni cultural-înălţătoare – “Schimb de mame”, “Fermier caut nevastă”, “Noră pentru mama” ş.a. Nimic care să te scoată din aţipeală…

Şi dă-ne, nouă, Doamnă, duma cea de toate zilele!...

Monday, 31 January 2011

Mubarak, primeşti cu şlapul?

La momentul la care scriu articolul, situaţia din Egipt este încă sub semnul unei incertitudini destul de stranii, dar cu un potenţial exploziv foarte mare. Am decis să-mi expun şi eu unele puncte de vedere strict personale din două motive: în primul rând pentru că sunt, într-un fel, determinat de nişte (in)tangenţe personale cu această ţară şi, în al doilea rând, pentru că mi se pare a fi extrem de interesantă evoluţia post-eveniment într-o anumită direcţie, una dintre puţinele pe care, de altfel, o urmăream cvasi-permanent şi cu relativ interes.

Thursday, 13 January 2011

Unde-i standard, nu-i tocmeală

În articolul Punct, radical şi de la capăt îmi propusesem să zugrăvesc (şi exemplificativ) o foarte distorsionată stare de fapt, fără să insist asupra unei diagnoze detaliate şi, mai ales, fără să scormonesc în hăţişul legislativ care a determinat haosul prezent. Unele dintre cele frecvente întrebări (cu caracter mai mult retoric) ce mi-au fost adresate ulterior prezentării materialului menţionat au fost şi cele referitoare la identificarea autorului principal al actualului dezmăţ pseudo-intelectual, precum şi la modul în care este reglementată operarea pe piaţă. Da, aţi citit bine: pe piaţă, pentru că negoţul monopolist este, de fapt, scopul real şi primordial, disimulat cu o relativă discreţie, sub masca interesului naţional.

Saturday, 4 December 2010

Şi mi-am dat cu capu'-n gură: azi, mass-media

O ştire inutilă bântuie cu acelaşi arhicunoscut grad de tembelism agresiv, atât de caracteristic spaţiului mioritic, şi am fost tentat iniţial s-o ignor, dar am avut stupefacţia să o mai şi văd comentată şi analizată cu “profesionalism” de nişte mononeuronali pseudo-analişti de toate cele, dramatic fiind faptul că unii dintre ei se dădeau a fi chiar un soi de zamă de sămânţă oficială! Dar să vă redau câteva fragmente din ştirea cu pricina:

Wednesday, 10 November 2010

Punct, radical şi de la capăt

Motto: “I cannot say the crow is white,  
But needs must call a spade a spade.”
Humphrey Gifford (1805-1882), A Woman's Face is Full of Wiles

Să privim puţin retrospectiv către originile civilizaţiei şi, pentru aceasta, nu este nevoie decât de un mic exerciţiu de memorie. Canalele de televiziune încă abundă constant de filme documentare, mai mult sau mai puţin inedite, despre comunităţi aflate pe o treaptă incipientă a evoluţiei socio-culturale. Supravieţuirea triburilor sau chiar a unor populaţii numeroase din Papua-Noua Guinee, din bazinul Amazonului, din Africa şi chiar din Asia Centrală a fost posibilă în primul rând datorită formei simple, dar foarte eficiente de organizare şi de ierarhizare a priorităţilor şi necesităţilor colectivăţii.

Friday, 5 November 2010

Şi mi-am dat cu capu'-n gură: azi, nea Costică Simirad

Flash-uri din viata curentată

O gré ştire o zdruncinat până la lacrimi zîlili trecuti sufletili întregii plebe a giudeţului Iaşi. Ioti ci zîceu jurnalili di marea şî uriaşa perdere:
De aproape o săptămână, Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie nu mai are reprezentanţi din partea Consiliului Judeţean în Consiliul de Administraţie, după ce Constantin Simirad şi Lăcrămioara Vernica au demisionat. […]

Wednesday, 26 May 2010

Eutanasia salvează România

Un set de 6-7 mahomezi înconjurase o bancă lipită de soclul statuii lui Cuza din Piaţa Unirii şi cu toţii laolaltă îşi pironiseră privirile (sterpe de orice licărire umanoidă) asupra unui biet pui de Malamut de Alaska (să fi fost de vreo 4-5 luni) care limbea nişte resturi de îngheţată, consecutiv şi hulpav (sau îngrozit?) din două pahare de material plastic. Privind gloata, aveai senzaţia unui cerc de telepatici orestieni care îşi aşteaptă inerţi rândul de a fi posedaţi pentru scurt timp de singura pereche de neuroni disponibilă şi necesară care ar fi putut migra exclusiv sub această formă subtilă de transfer.

Friday, 30 April 2010

Everest 2010

Era o toamna superbă de sfîrşit de octombrie. Ne treziseram suficient de dimineaţa, ca oricine doarme la cort. Nici nu apucase să se ridice ceaţa foarte bine, ca eram deja pe drum spre vîrful Coziei. După circa o ora de înnoptat printre miasmele olteneşti de neconfundat ale periferiei Călimăneştiului, cu nările ‘nămolite de praful de pe marginea şoselei şi supuse veşnicului şi insatiabilului supliciu urban de conservare prin mumificare cu fumul, fumurile şi parfumurile şoferilor de toate felurile, intrăm oarecum brusc într-o pădure superbă de fag. Ceva nu e în regula, dar nu ne dăm seama ce anume!?