"...When you run so fast to get somewhere,
you miss half the fun of getting there..."
(David L. Weatherford - "Slow Dance")

Friday 26 May 2017

La ciocli noi, plagiatori vechi

“Don't go to the grave with life unused.”
(B. Bowden)
Profund îngrijoraţi de soarta viitorului, câţiva dintre groparii învăţământului, reuniţi într-un grupuscul numit pompos Coaliţia Română pentru Educaţie în Inginerie (sic!) - CREDING, s-au apucat să hălăduiască prin ţară. Scopurile asociaţiei sunt, evident, propagarea unor bărbi comuniste, găunoase, exprimate într-o perfectă limbă de lemn autohton, iar temele abordate sunt, de fapt, palide încercări de resuscitare a unor morţi.
Iată, de exemplu, ultimul subiect dezbătut la Iaşi: “impactul programului Bologna asupra pregătirii inginerilor, pregătirea în ciclul al doilea, de masterat, pentru o societate bazată pe cunoaştere” (sic!). E greu să nu te buşească râsu-plânsu când afli că molul geriatric are ca scop declarat “educaţia în inginerie”, iar când pronunţi sintagma “o societate bazată pe cunoaştere” ai senzaţia acută a unor aşchii de stejar nu numai în limbă, ci şi în fundul fundului gâtului! Întrunirile ale acestor migratori antici se finalizează, de regulă, cu nişte Manifeste, la fel de utile ca nişte cataplasme cu piropopircăniţe pentru gâlcii din călcâie, prin care ni se devoalează redescoperirea apei calde şi a cozii la prună. Iar despre imbecilitatea aplicării programului Bologna în pregătirea inginerilor constructori am povestit pe larg în “Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (I…VI). Alta este însă noutatea!
Dezbateri "furtunoase" ale celor cca. 30 de participanti 
(Conferinta CREDING în Aula "Gh. Asachi" din Iaşi, mai 2017)

Plutonul reformator e compus, după cum bine puteţi observa în lista membrilor fondatori, de fosta primă linie a celor mai reprezentativi ciocli ai sistemului educaţional din ultimii 27 de ani şi care încearcă astfel să-şi mai ascundă din frustrarea de a fi daţi la o parte de către linia a doua de comunistoizi care s-au coalizat într-un alt sistem de structuri mafiote mult mai eficiente. Modul de acţiune al acestor caracatiţe este cât se poate de clar şi de detaliat explicat într-o sesizare de plagiat de peste 30 de pagini adresată CNATDCU (link- ul e în finalul articolului)! Cel acuzat de plagiat (cu probe indubitabile) este chiar presedintele Comisiei de Inginerie Civilă şi Management (care este şi Rector al UTCB!), iar pe celelalte personaje din material le veţi regăsi în aceeaşi comisie! Plagiatul în domeniile tehnice şi ale ştiinţelor fundamentale e un pic mai greu de dovedit faţă de cel din domeniile umaniste, în care nu ai de a face cu ecuaţii şi formule chimice, dar este cu mult mai spectaculos atunci când îl descoperi, mai ales că şi demonstrezi incapacitatea clară a autorului de a fundamenta aserţiunile pseudo-ştiinţifice. 
Ca membri în aceeaşi comisie veţi descoperi şi nişte tinere talente, cu performanţe care par a fi foarte serioase în domeniul în care activează. Nu neg că e foarte posibil să avem, în sfârşit, o reprezentare la nivel înalt de către nişte genii în domeniu, dar două sunt aspectele asupra cărora îmi permit să am rezervele de rigoare. Prima reticenţă peste care nu pot trece cu suficientă uşurinţă, este acceptul acestor tinere speranţe de a face parte din aceeaşi comisie cu reprezentanţii celei de a doua linii a groparilor învăţământului şi care, iată, sunt acuzaţi de nişte fapte de o gravitate extremă. Mi s-ar fi părut cel puţin decent ca aceştia să refuze nominalizările alături de aceşti compromişi cel puţin moral. Pe de altă parte, am avut banala curiozitate să fac un calcul simplu al performanţelor academice ale unora dintre ei raportate la vechimea în activitate şi vă spun sincer că nu-mi dă nicicum cu virgulă! De exemplu, din CV-ul domnului Dan Daniel, vicepreşedintele comisiei al cărei preşedinte este acuzat de plagiat, aflăm că acesta are o activitate extrem de prodigioasă la cei doar 47 de ani: peste 1200 de proiecte ca manager colectiv de proiectare, 8 granturi internaţionale, 43 de granturi naţionale, 6 cărţi şi un total de cel puţin 163 de lucrări ştiinţifice! La toate astea se adaugă activităţile didactice (obligatorii, bănuiesc!), cea de diriginte de şantier, de verificator tehnic, de auditor energetic, de expert evaluator CNCS şi multe altele. Oare în cei 23 de ani de activitate de la terminarea facultăţii o fi avut timp să facă pipi? Acum vreo câţiva ani, Facultatea de construcţii din Iaşi publicase un volum cu vreo 23 de lucrări prezentate la un soi de simpozion naţional, 11 (!) dintre acestea având ca autor sau coautor pe decanul facultăţii! Şi nu e singura astfel de situaţie!
Numirile şi promovările în funcţii academice, având drept etalon fundamental numărul de lucrări indexate ISI şi numărul de citări, este recunoscut deja în occident ca unul dintre cele mai stupide şi abuzive criterii ce va fi, probabil, cel puţin reconsiderat, dacă nu chiar desfiinţat, mai curând decât se aşteaptă mulţi. Iată doar un exemplu de articol pe această temă din care rezultă cât se poate de clar că indexarea ISI nu este nimic altceva decât o afacere foarte bănoasă, iar acest criteriu nu mai este privit de ceva vreme de multe instituţii ca un reper de promovare academică (Nature Neuroscience - "Citation data: the wrong impact?"). Trist este că România a adoptat această măsură de evaluare într-un moment în care mapamondul o blamează. Ba mai mult, un chimist ajuns ministru al învăţământului a considerat că dacă el amestecă două zoaie într-o eprubetă şi obţine un miraculos suc de cocârlă pe care nimeni nu l-a mai obţinut, toată lumea care vrea să asceadă la ozonul academic, indiferent de specializare, trebuie musai să publice un număr minim de lucrări în reviste indexate ISI, taxele nefiind deloc mici! Cum se obţin mai apoi citările? Păi, în stilul românesc: grupurile mafiote se citează reciproc.
În opinia mea, reclamaţia de plagiat (admisă de CNATDCU!) este una dintre cele mai dure pe care am citit-o vreodată şi consider că semnatarul ei a făcut doar o singură greşeală majoră: destinatarul exclusiv ar fi trebuit să fie DNA şi nu CNATDCU! După lecturarea documentului am contabilizat o mică şi unică satisfacţie: aceea de a fi descoperit că mai este un “nebun” care a semnalat aceste mizerii morale şi abuzuri grave şi că toate cele povestite în aceşti ani de mine au şi alte confirmări. Nu ştiu cine este autorul sesizării şi nu cred că l-am cunoscut, dar îl felicit pentru curaj şi îi susţin iniţiativa şi punctele de vedere. Veţi recunoaşte uşor similitudinile de comportament semnalate şi de mine, aceeaşi disperare de a acapara functii, atacul în haită, setea de răzbunare şi o luptă continuă, cu atac mizerabil la persoană în scopul defăimării şi denigrării oricui îndrăzneşte să critice acţiunile grupărilor de tip mafiot. Pensionari deja, aceşti gropari ai învăţământului nu mai au nici o urmă de bun simţ şi nici un fel de scrupul, patologiile lor depăşind graniţele oricăror tratate de specialitate. Iar eu vă garantez, doar, că mă simt mult mai bine să fiu sănătos singur, decât bolnav cu ceilalţi!


P.S. – Apropo de plagiat! Prof. Gabriela Maria Atanasiu (despre care am mai povestit in "Politica tocului de usa in Tara lui Orwell - III"), o filogermană efuzivă care îl acuză până şi pe Albert Einstein de plagiat (!), are ea însăşi lucrări plagiate – una dintre ele fiind menţionată la poziţia 130/06, cu probatoriul corespunzător. Şi nu e nici singura lucrare şi nici singurul cadru didactic de la Facultatea de Construcţii din Iaşi cu astfel de apucături!

No comments:

Post a Comment